Copilăria lui Maxim Gorky

În odaia strâmtă şi întunecată, lângă fereastră, tata zace pe podea îmbrăcat în alb şi parcă nespus de lung. E desculţ şi degetele de la picioare i-s răşchirate în chip ciudat, iar cele de la mâinile care
m-au mângâiat odinioară, aşezate acum cu smerenie pe piept, sunt şi ele chircite.
(MAXIM GORKI - COPILĂRIA)

• Blogul ratiunii, un site de (dez)informare politica si culturala
  
  
• Cultura Instant
  
  
• O Piesă pe Zi
• 
  
• Cultura azi